sâmbătă, 11 decembrie 2010

Alene canta stihuri

Everything happens for a reason,that's what they say.
What if, that reason is not exactly the meaning of all?

Se pierde in aglomeratie, privirea-i patrunde in sufletele oamenilor.
Ea nu poate fi inteleasa, s-a obisnut de mult cu aceasta idee. Falsifica un zambet, in caz ca cineva o priveste, si inainteaza. Pe chipul ei se citeste tristetea.
Se intreaba de ce nu este ea aceea, suspina, se intreaba ce a fost defapt in mintea ei, in mintea lor.
Priveste in sus, incearca sa zambeasca. Tot ce incearca sa faca e prea greu, sau poate doar ei i se pare greu. Poate ca daca ar sti cateva raspunsuri..s-ar putea detasa pentru totdeauna.
se opreste din mers, se intoarce, priveste in urma, apoi reia mersul alert. Recunoaste ca in mintea ei, nu se va sfarsi niciodata ceva ce ... nu s-a petrecut cu adevarat. In adancul inimii sale totul a fost atat de real.
Nu are niciun motiv pentru care sa ii pese inca. Cu toti stim asta. Incearca sa uite, sa-si ocupe timpul cu altceva.
Dar seara, cand in intuneric gandurile ei se ciocnesc de peretii goi ai camerei, amintirile prind viata si realitatea ei se contureaza prin vise atat de dureros.



" Iar visele se strecoara in viata mea, si mie imi par viata si altora le par vise " Mircea Eliade

vineri, 26 noiembrie 2010

- De ce ma saruti ?

vineri, 12 noiembrie 2010

Abende zusammen verbracht.

Fiecare zambet, fiecare atingere. Sclipirea lunii intr-o seara racoroasa.
Momente de neuitat. Cu ochii inchisi iti simt rasuflarea.
Totul e un joc copilaresc. Simt cum inima imi bate asemeni unui metronom stricat.
Din ce in ce mai repede.
Iubesc acest sentiment si te strang in brate. Tare. Cat de tare pot.
Te privesc.
Iti zambesc deoarece...acesta este singurul mod in care as putea sa imi descriu fericirea.



"Sunt lucruri care se vad cu ochii, se pot simti cu inima si inchipui cu gandul, dar in graiul omenesc nu se pot spune "
Mara - Ioan Slavici

duminică, 7 noiembrie 2010

Sentiment.

Pe umeri ii apasa o greutate invizibila ce ii facea mersul sa para schimonosit de o durere inexistenta. Inexistenta pentru cei din jur, dar destul de prezenta in adancul inimii sale.
Mergea, si nu privea in jur. Lumea in care pasea se rotea, lasandu-l sa priveasca intreg spectacolul.
Stia ca nu va putea inainta asa la nesfarsit.
Isi dorea sa se poata opri, sa poata respira un aer dulce.Un aer care sa il revigoreze. Sa ii aduca aminte de momentele fericite,care sa il impulsioneze sa continue.
Simtea in adancul sau o durere fizica, legata puternic de una psihica.
Mainile ii tremurau, ochii ii pulsau nervos. La un momnt dat, totul a cedat, mainile i s-au inrosit, ochii i-au fost inundati de lacrimi provenite dintr-un izvor nesecat. S-a oprit, si odata cu el lumea din jurul lui a inghetat.
Si-a sters lacrimile. A inaintat timid, cu pasi mici.
Stia ca acesta era inceputul pe care si-l dorise dar nu il infruntase niciodata.
Era o batalie castigata, era furtuna dupa care venea soarele.
Acest gand l-a inseninat.
Stia ca se terminase, si ca, daca pasea atent putea sa inainteze mai mult decat mersese inapoi.

luni, 5 iulie 2010

Photograph.

In camera goala, gandurile i se izbeau cu putere de pereti. Cu ochii inchisi isi privea visele spulberandu-se. Mainile ii tremurau cand isi alunga lacrimile ce curgeau siroaie. Inima ei se frangea in mici bucati de sticla, iar cu zgomot de cristale anunta urmatoarele momente de sughituri si plansete. Poate se purta copilareste, pentru ca acum nu mai incerca sa se ascunda. Era doar ea si facea tot ceea ce simtea. Se elibera de toata falsitatea ascunsa in ea dealungul anilor, atunci cand a incercat sa fie perfecta pentru toti din jur, mai putin pentru ea. Momente cruciale pentru ratiunea ei, care era data peste cap. Cand a deschis ochii, privirea ei a fost atintita pe acea poza de pe acel raft, ce zacea neatinsa in acea rama. Un oftat adanc a inghetat oxigenul, si, parasita de puteri, a lesinat cand a incercat sa atinga singurul lucru ce mai ramasese intreg din viata ei : o fotografie.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Post personal. Si ei au nevoie de o multumire.

Spunand " Te iubesc" .

Imi place mult mai mult cum suna in romana " te iubesc " decat in celelate limbi.
Nu pot sa explic de ce. E o absurditate. Sentimentele din adancul inimii mele reactioneaza mult mai usor si mai pline de fericire la aceste cuvinte.
Imi dau o stare de usoara gravitatie prosteasca, si ma fac sa zambesc natang, fara sa realizez de ce. Uneori, ma vad radiand de bucurie de la o simpla sintagma prosteasca.

De ce ii spun prosteasca?
Ei bine, nu toti spun aceste cuvinte din suflet. Si asta e dureros.

Si eu spun " te iubesc" .
Da, si imi place cand fac asta. Impart zambete, fericire si imi arat sentimentele pentru cele mai importante persoane din viata mea, carora doresc sa le multumesc pentru ca ma sprijina si ca tin la mine indiferent.


Postare cu ocazia faptului ca fac parte din Colegiul National Gh. Lazar - sociologie.
Si, voi, da, voi!
Meritati multumiri :* Va iubesc.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Tren / Vis

Momente de liniste, in care numai zgomotul provocat de loviturile puternice ale rotilor de metal cu sina, facea peisajul sa ramana treaz.
Ochii obositi, pleoapele aproape cazute care tremurau cu scopul de a se deschide la alte turbulente auditive decat cele normale, faceau calatorii sa inainteze intr-o adanca lume a viselor.
Acolo unde fiecare om poate fi ce isi doreste.
Vibratia trenului face acum parte din scenariul fiecarui vis.
Fie ca e o strada intortocheata, cu lumini tremurande...dar blande ce ascund misterele unui roman politist de succes, ori fie ca e vorba de un izvor care a izbutit in lupta lui de mii de ani cu o roca dura, iar acum isi scalda succesul intr-o cascada uimitoare...acestea sunt momentele noastre de escapada din viata.
Revenind la imaginea vagoanelor luminate de o scanteie galbuie...observam inaintand pe coridoare o vijelie de emotii concentrate intr-o lumanare sustinuta de doua manute fragede.

duminică, 13 iunie 2010

Durere.

Lacrimi taioase asemeni cioburilor tocmai maruntite ii crestau amintiri dureroase in suflet...
Inima franta isi spunea povestea printre suspine si sughituri innecate de strigate puternice.
Dorinta de a evada din propria viata, din propriul corp, sau suflet ii ardea pieptul.
Degetele tremurande ii zgariau obrajii in incercarea de a alunga urmele suferintei.
Pulsul inimii crestea cu fiecare centimetru cub de sange care era aruncat prin atrii si ventricule.

Circ social.

Cu pasi calculati si sfiosi inainta in marea de fericire. Nu stia cum sa reactioneze, privea uluita in jurul sau si nu isi dadea seama cum de toata lumea se simtea bine in acea invalmaseala. Bratele zburau in aer, degetele se catarau pe moleculele de oxigen, iar corpul trecea printr-o vibratie puternica. Suvite din parul multicolor al necunoscutilor se imbinau intr-un puzzle nesfarsit.
In colturi, indragostiti fara inhibitii isi descopereau corpurile cu mainile tremurande, iar buzele se lipeau si se dezlipeau cu sunet de molfaituri puternice. Cu ochii inchisi simteau fiorii primelor clipe de iubire.
Ochii ei inocenti priveau intreg circul social cu o curiozitate irationala.
Emotiile unui inceput, emotiile unei descoperiri, emotiile vietii, toate veneau si plecau din inima ei, asemeni trenurilor grabite intr-o gara pierduta, insa, cu o viteza inexplicabila.

duminică, 6 iunie 2010

Morning cofee.

- He is like morning cofee to me !
-But you don't drink cofee...
There was a painfull silence that made the room look deeper and deeper.
-I know... you mean me, right?
The second girl putone finger on the little teapot.
-I mean you.
Again silence.
-You know, the blonde haired girl said : I might be wrong.
-Are you ?
There was a lost sigh that started to dance in the air.
-One morning, he left without the lunch, or the cofee. He prepared me the medcins, just like everyday, and he left. I think that he lost a black rose on the ground.
-How can you know that he lost it?
-That's easy. There were black rose petals and leaves on the floor...
The listener was amazed.
-What have you done after all ?
-I asked...you know..
-And?
- " I was in a hurry. That was my boss's birthday." he said.
-Black roses for birthday ? What ?
-I found out, after an amount of time...that he went to a funeral.
The " what " feeling was pressing the oxygen in the air. The girls could barely breath. The teller because of what she was going to say, and the listener because of what she was going to find out.
-This is one of the death secrets of my life.
The girl with the red bracelet was biting her lips.
-He and one of his ex-girlfriends have killed a lady. That lady was working at the bank. The ex was fired because that girl said she had done something wrong.
-Oh my god...
-The ex, myself, you ... and this...my...boyfr..murderer. Just we know.
After moments and moments of unbroken silence..
-So, I guess...he really is like my morning cofee.
- He does...not exists !

sâmbătă, 29 mai 2010

Evolutionismul sufletului.

Cu ajutorul vantului gandurile sunt purtate departe. Pe o pajiste intinsa, plina de flori violet, o silueta scunda inainteaza cu greu. Lumina soarelui bate usor, iar pe cerul patat de norisori albi apare in zbor o pasare. Aceasta aterizeaza pe pajiste.
Vantul anima peisajul intr-un vals de petale si fluturi.
Pasarea paseste spre silueta. Cu fiecare pas, aceasta se transforma.
Incepe sa semene cu o reptila, apoi cu o pisica. Umbra unui caine apare conturata perfect. Pe cand pasarea evolua, silueta omeneasca involua, devenind un fluture.
Acel fluture, dintr-o silueta anosta, capata culori. Culori generate de razele puternice ale soarelui de vara. O cascada de culori se sparge pe fragilele-i aripi.
Acesta se indreapta catre ceruri, si lasa in urma sa vaste imagini din trecut.
Evolutia pasarii s-a dovedit a fi inedita. Din caine, umbra vibranta nu a putut lua o forma concreta. Poate inca incearca sa isi gaseasca linstea, devenind... un organism viu.

miercuri, 26 mai 2010

Prelegeri despre lucruri ciudate.

Introducere : De obicei, fiecare lucru are un scop. Scopurile sunt, la randul lor de mai multe feluri, in principiu, cunoscute si ascunse. Scopurile cunoscute sunt reactiile la care ne asteptam, iar cele necunoscute, sunt, cum este si normal, cele care ne vor surprinde .
Cuprins : Acesta este unul dintre posturile pe care m-am gandit sa le scriu pentru a-mi explica o reactie absurda. Din pura stare de somnolenta profunda, am cautat pe wikipedia cuvantul inima : Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulaţia sângelui şi implicit în menţinerea vieţii.
Fara un scop anume, am postat definita la personal message pe yahoo. Nu ma gandeam ca va avea atatea semne de intrebare din partea compatriotilor.
Din curiozitate, mi-am pus intrebarea : Ce m-a determinat sa pun acel lucru la status?
Analizandu-mi reactia, am observat ca pe tovarasii mei de discutie i-a intrigat faptul ca acel mesaj nu avea sens, era ceva CIUDAT, ce le trezea interesul.
Incheiere : In concluzie, uneori, fara sa iti doresti realizezi anumite lucruri, care, ar fi luat mult mai mult timp de gandire daca ti-ai fi dorit sa le dai viata in mod rational.

Let your imagination conspire !

Satisfactie diabolica.

Folosind o bricheta si o jumatate de creion, baiatul isi facea de lucru in sala. Stia ca asta nu se va termina bine, ba mai mult, chiar asta isi dorea : ca teroarea sa se termine. Nu avea planuri de viitor, stia doar ca intr-un fel sau altul viata lui nu va mai fi la fel. O voce pitigaiata ii anunta numele. Sunetul disparu intr-un ecou scurt. Tanarul nu raspunse. Cuvintele rostite ii pareau fara sens, si ii zburara ca o vaga tornada prin mintea incetosata. Cu toate ca numele fu rostit de mai multe ori, efectul nu se schimba. Din buzunarul stang scoase niste aschii de creion. Din cel drept, o piatra. Folosind bricheta si grafitul din creion dadu foc la masa. Numele continua a fi striga cu panica.
Pe fata acestuia se citea satisfactie. Era un zambet diabolic, plin de ura ce ii clocotea in sufletu-i temator din nastere. Modul lui de a gandi, de a trai si de a simti viata din jurul sau se schimbase asa de brusc intr-un timp atat de scurt incat nu mai stia cine era, unde era, de ce era acolo.
Stia doar ca trebuia sa faca rau. Nici de asta nu era sigur. Asa era impins de instinct. Un instinct pe care, din nou, nu stia de unde si-l devoltase.
Unde era cand viata il facuse un monstru inconstient ? Incerca sa isi traiasca copilaria ...

luni, 24 mai 2010

Crimele de altundeva.

Imaginile din trecut se sparg cu sunet de cristale. In sala mare, plina de oglinzi muzica clasica, linsitioare face taina intunericului cunoscuta oricui : e doar liniste, pace si calm.
In picaturile de roua de pe petalele albe ale trandafirilor apare stearsa povestea ta. Totdeauna ai fost singur, iti spui. Mereu ai avut nevoie de o picatura din alt sange, ce bate intr-o alta inima. Pentru ce acest masacru sentimental ?
Pentru linistea ta mentala ? Pai daca e asa... si daca nu esti singurul care ai nevoie de o crima pentru o viata linistita ?
Ce s-ar alege atunci de noi, toti ? Impartind aceleasi batai ale inimii cu necunoscuti ?
Nu! iti raspunzi ferm .Nu un necunoscut. O persoana care merita sange din inima ta si aer din plamanii tai. O persoana care a fost nascuta pentru a-ti reaminti cat de frumoasa este viata ta, doar prin simpla atingere a buzelor.
Atunci, calmul oceanului si adierea brizei iti stapanesc firea.
Dorinta de a fi solitar dispare, iar in locul ei apar mii de suflete.
Mii? Da... poate printre acelea este si al tau. O parte din dorintele tale, nerecunoscute inca de ratiunea din tine. Care, cauta ca multe altele alinare in altceva, in altcineva, altcandva, altundeva.

duminică, 23 mai 2010

Distrugere.

Stropi de ţesut lichid de origine mezenchimală pictau peretii albi.
Lumini colorate se zbateau in penumbra apasatoare facand creaturile sa para doar niste marionete rapid controlate.
Actiunile nu mai puteau fi observate atent, ci doar ca zvacniri controlate de sensibilitate. Monstrii plini de sange raspundeau irational la stimulii exteriori.
Spasmele necontrolate ale aerului dadeau incaperii ideea de vibratie puternica.
Dintr-un colt, o cascada de sange a dat semnul unui participant ce a iesit din joc.
Nici un moment de liniste, de teama, de incordare. Nici macar atentie nu i s-a acordat creaturii devenita cadavru.
Caramizi cadeau, sangele siroia, furtuna tocmai inceputa reprezenta acum un factor in plus de distractie.
Deodata, un fulger a scruntat orizontul.
Cei doi monstri, acum, pareau impietriti.
Un tunet le-a dat ordine, iar distractia parea pe sfarsite.
Pentru a se asigura de decesul amicului lor, muntii fara suflet au lovit un stalp, astfel incat parti din tavan sa cada peste tesuturile incalcite ce ii acopereau vasele de sange.

Un ras plin de sughituri si satisfactie a "incalzit" atmosfera. Apoi cele doua creaturi au plecat in mijlocul furtunii, contopindu-se cu fulgerele si tunetele ce incarcau orizontul de teama.

Ruj rosu.

O silueta inalta, pasea sigura pe ea pe strazile intunecate.Nimic din jurul ei nu emana atata incredere ca mersul ei mandru pe tocurile inalte ce provocau cate un clinchet ori de cate ori atingeau asfaltul umed. Un claxon puternic, rasete batjocoritoare. Nimic.
Silueta de piatra levita cu mici pocnituri pe trotuar.
Umbrele susoteau pe strada ce devenea din ce in ce mai ingusta. Pentru un moment, aerul parca ingheta. Femeia se intoarse, iar, la lumina unui felinar pantofii si rujul rosu aprins ii dadura in vileag trasaturile ce armonizau corpul inalt. Ea purta o rochie neagra, un plic aproape invizibil, si un machiaj, pe atat de nud, pe cat e rujul de rosu.
Cand se intoarse, observa ceva stralucitor pe asfalt. Lua lantisorul si il vari in plic. Se asigura ca nu era urmarita, apoi intra pe o usa mica, astfel ca ea trebui sa se lase aproape in genunchi pentru a pasi pe prima treapta .
Coborand cu atentie scarile inguste si subrede, aceasta parea ca trasare la fiecare scartaitura provocata de pantofii uzi si lemnul ce tremura la greutatea ei.
Dupa ce femeia ajunse la subsol, o succesiune de intamplari rapide luara sfarsit cu un fum slab degajat de o tigare ce fumega intr-o scrumiera pe un pervaz inalt.
-Acum? Nenorocitul ! Eu nu am nevoie de asta acum... Fie! Voi fi la tribunal intr-o ora.

In secundele urmatoare, tigara fu stinsa de doua degete lungi, iar linistea domina incaperea dupa ce usa de sus fu trantita de-a binelea.

Despre tot ce va urma.

Am decis sa imi fac acest blog, [ altul, deoarece am mai avut unul dedicated. ] deoarece am o imaginatie destul de plina de idei mai tot timpul si pana la urma timpul trece asa ca nu merita sa imi irosesc creativitatea.
Postarile mele nu vor fi , poate, asemeni celorlalte.
Vor fi creatii, poate inspirate din din viata reala, sau poate doar ceva ce mi-a venit in minte in timp ce ma indreptam spre casa iubitului meu. Ca astazi, spre exemplu.
Urmatoarea postare va fi povestioara pe care am visat-o astazi cu ochii deschisi in 368.
Tipic, nu ?