vineri, 18 martie 2011

You loose people every single day of you life.
I am not talking about death or moving houses. But changing souls.
You spend a lot of time with them so you don't have time to realize when the changes are happening.
You are there when they leave you and you let them go away.
Not because you don't care, but because you have no other option.
What choices do you actually have ?
1. Beg them.
2. Ask why.
3. Hurt them.
And you decide setting them free.
Because if you love somebody, you let them go away.

" Nu gasi pe nimeni jos, urca la etaj in camera, ii vazu rochia care mai atarna la picioarele patului si atunci sprijinindu-se de birou, ramase asa pana seara, pierdut intr-o visare dureroasa. La urma urmelor, ea il iubise " Doamna Bovary - Gustave Flaubert

Inainte de culcare.

Liniste. Clipesc.
Intuneric. Atentie.
Deschid ochii.
Incerc sa deslusesc forme in intunericul abisal.
Imi fixez privirea pe o umbra. Ochii ma usutura, incep sa imi curga lacrimi.
Intunericul e de vina. Zambesc. M-am aparat impotriva mea si a conceptiilor mele.
Ba nu. M-am mintit. Zambesc din nou. Macar acum am fost sincera.
Cu ochii inchisi ma pierd in ganduri, in sperante si totodata vise.
Uneori imi vorbesc. Ma imaginez in diverse situatii si adorm visand la perfectiunea situatiilor create de mine.
Hmm, amagitor.
Alteori imi atintesc privirea pe un punct din intuneric si imi fortez ochii sa stea deschisi.
Cand ii inchid, adorm.


" Eram pierdut in intuneric si tu m-ai gasit. Mi-era cald, asa de cald si tu mi-ai dat gheata" Stephen King - Povestea lui Lisey