vineri, 10 iunie 2011

Roșiatic tăios

Momentul in care simti nevoia sa scrii. Cand stii ca nimeni nu te-ar auzi, si daca te-ar auzi nu te-ar asculta si daca te-ar asculta nu te-ar intelege.
Ti se intampla asta cand totul din jurul tau e obositor, cand situatiile in care te aflii te coplesesc. Gandindu-te la rezolvarile lor atat de mult ai vaga impresie ca toata lumea le cunoaste.

-

Temperatura din camera era constanta. Deodata, caldura o coplesi. Obrajii i se umplusera de sangele ce circula cu un avant teribil in firavele-i vene. Degetele-i erau reci, astfel ca atunci cand isi atingea obrajii ramaneau in urma mici pete albe. Respiratia i se intensifica. Simtea ca tocmai alergase cateva sute de metrii.
Picaturi de sudoare i se scurgeau prin firele de par blond lipite de spate. Isi stranse parul dintr-o miscare. Se ridica in picioare iar genunchii ii tremurau. Se sprijini pe masa si aproape ca lesina. Impulsul dat de miscarile bruste ale fetei facura ca petale rosiatice sa curga din vaza plina de trandafiri.Mainile ii tremurau. Cand incerca sa atinga paharul de apa, sunteul bucatilor de sticla sparte anuntara o tacere apasatoare ce avea sa tina pentru mult timp.